One of the focal points of our project has been Cantemir’s treatment of time as a major philosophical theme and its late-antique, mediaeval and early-modern sources and ramifications. Hence we present you with a sample of Cantemir’s dissertation on the aforementioned topic. The chapters 12 and 13 of the 4th book of his Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago consist of 19 Aristotelic ‘coins’ on the subject of time, originating from Nature’s ‘thesaurus’, which he then contradicts and emendates.
Capitolul 12
În tezaurul Naturii sunt arătate nouăsprezece monede calpe ale lui Aristotel cu privire la Timp, de care avarii naturii se folosesc și se bucură ca de ceva foarte însemnat.
Întâi, spune el: timpul este măsura mișcării și a repausului. 2. Nu există nici mișcare fără timp, nici timp fără mișcare. 3. Va părea că nu a trecut vreun timp pentru că nu s-a produs nicio mișcare. 4. Dar când există anterior și posterior, atunci spunem că există timp. Căci acesta este timpul: numărul mișcării potrivit cu anteriorul și posteriorul. 5. Când pare că a trecut un timp, pare totodată că a fost simultan și mișcare, și de aceea timpul este fie mișcare fie ceva mișcat. 6. Căci deosebim ce e mai mult de ce e mai puțin prin număr, dar mai multă mișcare de mai puțină prin timp, și astfel timpul este un fel de număr. 7. Timpul este măsură. 8. Timpul este ceea ce se numără, nu cel prin care numărăm. 9. Timpul este măsura mișcării și mișcarea este măsura timpului. 10. Orice schimbare și orice se mișcă este în timp. 11. Mișcarea primului mobil este circulară și, de aceea, veșnică. 12. Cele care sunt veșnice, în măsura în care sunt veșnice, nu sunt în timp — căci nu sunt în timp și existența lor nu se măsoară în timp. 13. Iar cele pe care timpul nu le conține în niciun chip nici nu au fost, nici nu sunt, nici nu vor fi. Căci de acest fel sunt cele care nu sunt și ale căror opuse sunt întotdeauna. 14. Timpul nu va lipsi niciodată, căci el este întotdeauna la început. 15. Toate sunt în loc, toate sunt în timp. 16. Timpul și mișcarea sunt deopotrivă în putință și în act. 17. Măsura tuturor lucrurilor cunoscute este, în primul rând, mișcarea circulară, iar această măsură este cea mai de seamă pentru că numărul ei este bine cunoscut. 18. Nici generarea, nici alterarea, nici sporirea nu sunt uniforme, dar transferul este, și din această cauză pare că timpul este mișcarea Sferei, pentru că aceasta din urmă măsoară alte mișcări, și de asemenea timpul. În al nouăsprezecelea rând, și în cele din urmă. După cum, zice el, dacă nu e nimic care să numere, este cu neputință să fie ceva numărabil, tot astfel precum fără suflet nu poate exista timp.
Acestea sunt, ucenicul meu, monedele bătute și cheltuite, în legătură cu timpul, ale acelui mare Vistiernic al naturii, — adică ce au cumpărat la un preț atât de scump aproape toți negustorii avari ai științei bazate pe simțuri. Acestea sunt vârtejuri în mare, labirinturi pe uscat și calea către insulele Fericiților, pe cărări atât de numeroase și atât de desfundate și pe drumuri de nestrăbătut ducând unde vezi cu ochii, unde, dacă va ajunge vreun scolastic, să-și aleagă, să-și adune și să-și ia ce vrea, după pofta inimii, din quidditatea, cantitatea, calitatea, situarea timpului, a mișcării și a locului, și să se bucure de bogățiile inepuizabile ale nimicului!
Capitolul 13
Aceleași nouăsprezece monede calpe sunt încercate cu piatra lidiană și se dezvăluie ce se ascunde în sensul lor obscur.
Față de acestea, mărturisim fără teamă că nu putem înțelege ce tot îndrugă cei din tagma Zarafului și ce socoteli fac contabilii peripatetici — dar vom spune fără zăbavă ce ar dori el să se subînțeleagă din sentințele pomenite. Și astfel, la prima dintre ele: în cele de mai sus, s-a afirmat îndeajuns că definiția timpului este lipsită de valoare 2. De asemenea, se va demonstra în cele ce urmează că a existat timp și fără mișcare. 3. A introdus, deloc înțelept, τὸ ἄναρχον. 4. Dacă nu am fi desemnat drept timp succesiunile lucrurilor mobile și schimbătoare, timpul n-ar fi putut nici să fi fost, nici să fie, nici să fie în viitor. 5. Încurcă lucrurile mobile și Timpul, și de aceea el, încurcatul, zice că timpul este fie mișcarea, fie lucrul mișcat — de unde urmează, așadar, că sângele care se mișcă în venele noastre este timp. 6. Aici îi retrage Timpului ceea ce-i atribuise mai sus, anume [spunând] că timpul este un fel de număr, care nu este nici mișcare, nici lucru mobil; prin urmare timpul este unu, doi, trei, o sută, o mie etc. 7. Timpul este măsură — deci nu este ceea ce e măsurabil și prin care numărăm— ceea ce este împotriva celei de-a treia sentințe, care spune că dacă n-am percepe succesiunea timpului, atunci timpul nici n-ar exista. 8. Ceea ce afirma la punctul 4, aici neagă: timpul nu este desemnat de noi, ci de el însuși, de pildă: el singur numără, nu numărăm noi. 9. Încurcă genul și specia, ca și cum ar fi unul și același lucru, ceea ce este împotriva regulii definițiilor, de pildă când zice „orice mișcare este măsura timpului” și „orice timp este măsura mișcării”, e ca și cum ar zice „orice om este esența animalului” și „orice animal este esența omului”. 10. Ceea ce zicea în a 5-a că este timpul spune aici că este în timp, deci că nu este timp, altminteri papirusul ar fi cerneală și cerneala papirus. 11. Pretinde că a demonstrat prin mișcarea circulară că Cerul este veșnic (lucru pe care l-am respins îndeajuns în cartea a II-a, capitolul 14). 12. Aici, liliac rătăcitor, pe când mai sus dovedea prin mișcarea circulară că Cerul este întotdeauna și că este veșnic, acum neagă că o astfel de mișcare veșnică este în timp, lucru pe care îl acceptă totuși în a 18-a ca diferență specifică a timpului. 13. Când enumeră neființele [non entia], ca fiind contrare lui „întotdeauna”, îl exclude din timp și pe „întotdeauna” — pe care într-a 12-a nu-l voia în timp, dar aici, mânat de regret, îl reprimește în timp, de vreme ce prin opoziția contrariilor nu se poate înțelege nimic altceva decât că este astfel, sau în acest fel, și că nu este. 14. Același „întotdeauna”, pe care mai sus, prin al său „a fi întotdeauna”, nu voia să-l supună timpului, vrea să-i fie supus precum ar fi un fel de început al timpului și al sempiternității timpului. Și de aceea spune că timpul nu poate lipsi niciodată, pentru că „întotdeauna” este întotdeauna la începutul timpului: unde se subînțelege că admite că timpul este înainte de mișcare, ceea ce este împotriva primei și celei de-a doua sentințe. 15. Admite într-adevăr că toate sunt în loc, toate sunt în timp, dar contrazice a cincea sentință, în care spune că cele mișcate și mișcarea nu sunt în timp ci sunt chiar timpul. 16. Încurcă mișcarea, mobilul, locul, timpul, situarea în loc și în timp, în act și în putință ca și cum ar fi unul și același lucru și în același timp — ceea ce este contrar oricărei rațiuni și, de aceea, nu necesită nici o respingere. 17. Este o greșeală în cuvânt și în lucru să spui că cunoașterea circularității precedă toate cunoștințele, căci orice se cunoaște nu se cunoaște în măsura în care este accidental, ci în măsura în care este esențial, dar circularul este accidental, deci sentința este falsă. 18. Vrea să determine timpul numai prin mișcarea regulată, care este cea a Sferei Cerești, și de aceea exclude toate celelalte mișcări ca fiind neregulate — ceea ce este împotriva tuturor sentințelor expuse și mai ales împotriva celei de-a 12-a, unde neagă, prin circularitate și veșnicie, că Cerul este în timp și, în consecință, toate mișcările și toate cele mobile; de vreme ce aceste sunt înțelese, conform sentințelor a doua, a treia, a cincisprezecea și a șaisprezecea ale lui, ca fiind toate în același timp și același lucru.
Pentru a înțelege, în sfârșit, cea de-a nouăsprezecea, spunem: dacă în natură ar lipsi ființele care au suflet (care măsoară și cunosc timpul prin intelectul și rațiunea lor), atunci celelalte ființe naturale fără suflet nu ar avea timp și, în consecință, nici nu ar fi în timp, ceea ce este împotriva sentinței a cincisprezecea, care admite că toate sunt în timp. Și, ca să mai explic într-un cuvânt această ultimă sentință, înseamnă că în locurile pustii, în cotloanele nelocuite de oameni ale Pământului, în peșteri, grote etc. nu este timp, pentru că acolo nu se găsește un suflet care să observe că este timp și să numere mișcările: Minunat, Principe al filosofilor! Fii încredințat că te vor blestema copacii, pietrele, mările, fluviile și chiar animalele lipsite de intelect și toată Sfera Universului pentru că le-ai lipsit pe toate de timp, după bunul tău plac, și ai închis în creierul unui singur individ Timpul tău sempitern!
(trad. Vlad Alexandrescu)
Cantemir Project 